Format traducere şi încheiere traducere legalizată

               Conform noilor reglementări intrate în vigoare la data de 12 august 2013 fiecare traducere legalizată trebuie să includă următoarele:

- traducerea actului cu menţiunea "Traducere din limba .. în limba....." în partea de sus a primei pagini
- copia după actul tradus
- încheierea de legalizare a traducătorului şi a biroului notarial care legalizează traducerea (în cazul traducerilor din limba română în limba străină încheierea va fi bilingvă şi aşezată pe 2 coloane - una în română şi una în limba străină)
- ştampila şi semnătura traducătorului între toate paginile traducerii legalizate şi pe încheierea de legalizare de la sfârşit şi ştampila şi semnătura notarului pe încheierea de la sfârşit

Încheierea în limba română trebuie să aibă următorul format:
            

 Subsemnatul/a _______________ (nume, prenume, astfel cum este menționate în autorizație), interpret și traducător autorizat pentru limba/limbile străine ________, în temeiul autorizației nr. ______ din data de ________, eliberată de Ministerul Justiției din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ________, în limba _______, că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, și că, prin traducere, înscrisului nu i-a fost denaturat conținutul și sensul.

            Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de ____ pagini, poartă titlul/denumirea de ________, a fost emis de _______ și a fost prezentat mie în întregime/în extras.

            Traducerea înscrisului prezentat are un număr de _____ pagini și a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrată cu numărul ________/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.

            S-a încasat onorariul de ______ lei, cu chitanță/bon fiscal/ordin de plată nr. ____/zz.ll.aaaa

     INTERPRET ȘI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ___________________(SEMNĂTURA ȘI ȘTAMPILA),

ROMÂNIA

UNIUNEA NAȚIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI

BIROUL NOTARULUI PUBLIC ……………

LICENȚA DE FUNCȚIONARE NR. ………..

Sediul: …………

E-mail: …………

Nr. Op. date cu caracter personal …………..

  

ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE A SEMNĂTURII TRADUCĂTORULUI nr. ________

Anul 2013, luna _________, ziua ________

………., notar public, în temeiul art. 12 lit. j) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, legalizez semnătura de mai sus, aparţinând lui ……………………, interpret şi traducător autorizat, în baza specimenului de semnătura depus, de pe cele ____ (____) exemplare ale înscrisului, care are ca parte integrantă o copie a actului tradus.

Înscrisul a cărui traducere se solicită este un înscris ___________________.

          S-a încasat onorariul de ______________ lei, cu bon fiscal nr. ________/_________.2013.

                       

                                          NOTAR PUBLIC,

Noile norme privind legalizarea traducerilor - aplicabile de la 12 august 2013

Începând cu data de 12 august 2013 s-au modificat normele privind forma traducerilor legalizate şi procedura de legalizare a traducerilor. Mai jos vă prezentăm un extras care indică modificările esenţiale ce afectează atât notarii, cât şi traducătorii/birourile de traduceri şi beneficiarii direcţi ai traducerilor.

Dispoziţii din Legea 36/1995, modificată:

Art. 319 - (1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:

a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare, sau poate fi un înscris autentic;

b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.

(2) Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre traducere se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. 

            (3) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traduceredin limba română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi traducătorul autorizat într-una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul prezentat în limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.

(4) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limbă străină în limba română, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în traducerea certificată de interpretul şi traducătorul autorizat. În situaţia în care din traducerea înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.

            (5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.

            (6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.

(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.

Art. 320 - (1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, care are următorul cuprins: "Subsemnatul, ............... (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie), interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine … în temeiul autorizaţiei nr. … din data de …, eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ................. în limba ........., că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.

Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ......., a fost emis de ... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras.

Traducerea înscrisului prezentat are un număr de  .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului. 

S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ___ /zz.ll.aaaa.

INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ................ (semnătura şi ştampila)".

 (2) Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.

Art. 321 - Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de prezentul regulament.

            Art. 322 - (1) În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat în una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.

            (2) În încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public arată că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv, data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele interpretului şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În situaţia în care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul notarial, nu este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.

Apostilarea

Începând cu data de 1 noiembrie 2004 au devenit aplicabile dispozitiile Legii nr. 142/2004 privind modificarea articolului 2 din Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961.

Prin întelegeri bilaterale sunt scutite de legalizarea actelor cetatenii din: Albania, China, R.P.D.Coreeana, Republica Moldova si Polonia. Mentionam ca aceste tari nu sunt parti la Conventia de la Haga.
Actele se apostileaza pentru tarile membre ale Conventiei de la Haga : Albania, Africa de Sud, Andorra, Antigua si Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Bahamas, Barbados, Belgia, Belize, Belarus, Bosnia - Hertegovina, Botswana, Brunei, Bulgaria, Columbia, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Elvetia, El Salvador, Fidji, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, Kazahstan, Lituania, Letonia, Lesoto, Liberia, Liechtenstein, Luxemburg, F.R.I.Macedonia, Malawi, Malta, M. Britanie si Irlanda de Nord, Insula Marshal, Mexic, Namibia, Norvegia, Niue, Noua Zeelanda, Olanda, Panama, Portugalia, România, Rusia, St. Kitts and Nevis, Samoa, San Marino, Seychelles, Slovacia, Slovenia, Spania, Surinam, Swaziland, Suedia, Tonga, Triniadad, Tobago, Turcia, SUA, Ucraina, Ungaria, Venezuela.

Actele se pot prezenta pentru apostilare sau legalizare personal sau prin mandatar (pe baza de procura notariala).
Actele se pot prezenta pentru aplicarea apostilei personal sau prin mandatar (pe baza de procura notariala sau procura intocmita la o Ambasada ori misiune diplomatica romaneasca).
Apostila se aplica pe actul original. Daca pe actul pe care urmeaza sa fie aplicata apostila nu este suficient loc, se va atasa o alonja pe care se aplica si completeaza apostila, iar pentru documentele infoliate apostila se aplica pe un autocolant alb.
Dupa verificarea documentelor depuse, se va proceda la aplicarea apostilei si completarea acesteia. Activitatea de aplicarea a apostilei se efectueaza de catre Secretarul general al Institutiei Prefectului.

Începând cu data de 1 noiembrie 2004 au devenit aplicabile dispozitiile Legii nr. 142/2004 privind modificarea articolului 2 din Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961.


CAMERA NOTARILOR BUCURESTI APLICA APOSTILA PE:
- copii ale actelor originale şi traducerile legalizate la notar ( de exemplu, certificate de naştere, de casatorie, de deces, livrete de familie, diplome, caziere, dovezi de vaccinare, fişe medicale, foi matricole, programe analitice, adeverinţe medicale, etc.):
Copiile şi traducerile legalizate la notar trebuie însotite de originale.
Documentele, în original, vor fi vizate de ministerele care le-au emis si apostilate.
- documente notariale – declaratii, procuri, s.a., ex: de celibat, acordul părinţilor la plecarea copiilor, etc. se apostilează originalul şi traducerea.;

 Actele pe care se poate aplica apostila la PREFECTURA BUCURESTI sunt:

•certificate de naştere, în original, emise dupa 01.01. 1998;
•certificate de căsătorie, în original, emise dupa 01.01.1998;
•certificate de deces, în original, emise dupa 01.01.1998 (Notă: actele de stare civilă emise înainte de 1998 trebuie schimbate cu altele noi. Schimbarea se face la oficiile de stare civilă care le-au eliberat pe cele vechi).
•certificate de cazier judiciar, certificate de cazier auto, în original, eliberate cu cel mult 6 luni în urmă, de la secţia de poliţie în care domiciliază solicitantul sau de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, şos.Ştefan cel Mare nr. 13-15, sector 2, Bucureşti;
•certificate de rezidenţă fiscală redactate atât în limba română cât şi engleză,în original, eliberate de administraţiile finanţelor publice din sectoarele 1-6;
•adeverinţe prin care se atesta domiciliul şi cetăţenia persoanei sau statutul juridic faţă de statul român, în original, eliberate de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, str. Obcina Mare nr. 2, sector 6, Bucureşti;
•adeverinţe privind componenţa familiei, în original, eliberate de Direcţiile Generale Publice de Evidenţă a Persoanelor din sectoarele 1-6;
•actele de studii medii trebuie vizate de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, str. Icoanei nr.19;
•actele de studii superioare se vizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovarii, str. Grl. Berthelot, nr. 30.
•documente ce atestă calitatea de şcolarizat pe teritoriul României, pentru cetăţenii străini, în original, vizate de MECI-Serviciul Relaţii Internaţionale;
•adeverinţe medicale, în original, vizate în prealabil la DSPMB str. Avrig nr. 72-74 sau Ministerul Sănătăţii str. Cristian Popisteanu nr.1-3, sector 1, Bucuresti;
 •certificate de botez/cununie, în original, vizate în prealabil de Direcţia Judeţeanăpentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, respectiv a Municipiului Bucureşti, str. Sfântul Ştefan nr.3, sector 2;
 •certificatele de competenţă ale personalului maritim navigant, în original, vizate de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii;
•brevete de turism, în original, emise de Autoritatea Naţională pentru Turism;
•adeverinţe prin care se atestă vechimea în muncă, vizate în prealabil de Casa Naţională de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale, serviciul de specialitate din str. George Vraca nr. 9, sector 1, Bucureşti;
 •adeverinţe de calificare în diferite meserii, în original, vizate în prealabil de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, pentru certificatele emise înainte de 1989, respectiv între anii 1990-2003 şi Agenţia Municipalăpentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti s-au Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Bucureşti;
 -Certificatele de traducator, emise de Ministerul Culturii si Cultelor;
 -adeverinte emise de O.A.M.G.M.A.M.R. (Ordinul Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentelor Medivcale din Romania);
 -Certificatele de cazier auto.

Incepând cu data de 10.01.2011 potrivit dispoziţiilor art. V alin2 din Legea nr..202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

TRIBUNALUL BUCUREŞT I ESTE COMPETENT DE A APLICA APOSTILA PE ACTELE OFICIALE PREVĂZUTE LA ART . 1 LIT a ş i d DIN CONVEŢIA DE LA HAGA DIN 5 OCT.1961, RESPECTIV:
1 . Lit . a „ documente care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la Ministeru l Public , de la un grefier sau de la un executor judecătoresc ” :
 - hotărâri judecătoreşti (în original) emise de instanţele din circumscripţia teritorialăa Tribunalului Bucureşti (respectiv judeţul Ilfov). Hotărârile judecătoreşti trebuie să fie legalizate cu mentiunea "definitiva si irevocabila"de instanţa care le-a pronunţat şi semnate cu numele în clar de către grefierul care legalizează hotărârea sau de către preşedintele instanţei ( de exemplu, grefier Ionescu Ioana sau preşedinte judecător Popescu Mihai) şi trebuie ştampilatăcu ştampila de preşedinte; NU ŞTAMPILA DE ARHIVAR SAU DE REGISTRATURĂ.

Nu se apostileaza copia după sentinţa civilă făcută la notar, ci numai eliberată de instanţă.

- actele originale emise de Registrul Comerţului( certificat constatator, etc.);

In vederea apostilarii încheierilor/rezoluţiilor eliberate de Oficiului Registrului Comerţului este necesar ca acestea sa fie legalizate, sa poarte menţiunea“definitiva” si stampila rotunda a Oficiului Registrului Comerţului.

De asemenea, este necesar ca, alături de semnătura, sa fie specificat in clar numele si prenumele referentului care efectuează legalizarea încheierii.

Cererea pentru legalizarea încheierilor, in vederea aplicării apostilei, se depune la Oficiul juridic al Oficiului Registrului Comerţului Bucureşti.

- actele originale care emană de la un executor judecătoresc şi alte înscrisuri.

2 . lit . d „ declaraţi i oficiale , cum ar fi : cele privind menţiun i de înregistrare , viza de învestire cu dată certă ş i legalizăr i de semnături , depuse pe un ac t sub semnătura privată . ”
 
ACTELE CARE NU SE APOSTILEAZĂ

- actele emise de autorităţile române care urmează a fi folosite într-unul din statele care nu
 sunt parte la Convenţia de la Haga.
 - actele de orice tip emise de o autoritate străină a unui stat care este sau nu parte la Convenţia de la Haga.

Originalul documentului

Originalul - necesar sau nu traducătorului/notarului ?

           Având în vedere că trăim în secolul vitezei şi toată lumea vrea ca lucrurile să fie făcute repede, bine şi cu cât mai puţin efort şi timp pierdut mulţi clienţi solicită să trimită documentul de tradus pe mail, fără a trebui să se mai deplaseze la sediu cu originalul. Acest lucru este în principiu posibil. Traducerea se poate face după o copie, însă dacă se doreşte şi legalizarea traducerii aceasta se va face doar la prezentarea originalelor, întrucât traducătorul certifică prin aplicarea ştampilei sale că a văzut originalul şi că traducerea este conformă cu actul original prezentat spre traducere, el fiind răspunzător legal pentru acurateţea traducerii. În plus, conform noilor norme notariale, notarul trebuie de asemenea să vadă originalul documentului, neavând dreptul să mai legalizeze traducerile făcute după copii simple ale unor documente. 
            Noile norme, aplicabile din data de 12 august 2013, impun de asemenea câteva alte modificări în ceea ce priveşte proceduri legalizării traducerilor. Pe scurt, în ceea ce priveşte beneficiarii traducerilor, li se solicită următoarele:

1. Este nevoie de original sau o copie legalizata a actului pentru fiecare traducere legalizata.

Notarii nu mai au dreptul de a legaliza fără să vadă originalul/copia legalizată.

2. Trebuie facuta o cerere cu nr. de inregistrare pentru fiecare traducere legalizata solicitata.

3. Nu se mai pot legaliza decat traducerile actelor autentice (emise de institutii publice de stat sau autentificate de notar) sau a celor emise sub semnatura privata (adica cele emanand de la societati sau persoane private) DOAR daca:

   1. Pentru actele emise de persoane fizice sau juridice de drept privat din Romania:

- mandatarii firmei delegate sau persoana fizica, după caz, trebuie sa semneze actul în cauză în faţa notarului public care sa le legalizeze semnătura sau

- notarul sau o altă autoritate publică trebuie să dea dată certă actului (procedură necesara pentru ca actele sub semnătură privată să devină opozabile terţilor).

   2. Pentru actele care sunt emise de persoane fizice sau juridice de drept privat din afara României:

- data certa sau legalizarea semnăturii (certificarea faptului ca semnatarii sunt într-adevăr persoanele care au semnat în nume propriu sau în numele firmei) se aplica de notarul din ţara în care este emis actul sau de o altă autoritate publică. 

Apostilarea documentului reprezintă o certificare a actului ce permite efectuarea traducerii legalizate a acestuia

            În cazul în care nu se solicită nici o certificare a traducerii, dorindu-se o traducere simplă transmisă pe mail atunci nu este necesară prezentarea originalului. Traducere se poate realiza în baza actului trimis scanat pe mail sau al unei copii aduse personal la biroul de traduceri.
           

Livrarea traducerii

Există mai multe modalităţii de a intra în posesia traducerii

Opţiunile disponibile includ:

Pentru traducerile legalizate:
 • se poate ridica traducerea de la sediul biroului de traduceri;
 • se poate trimite traducerea prin curier rapid;
 • se poate trimite traducerea legalizată scanată pe mail dacă vă este de folos astfel, urmând să o ridicaţi dvs. ulterior

 Pentru traducerile simple:
 • se poate ridica traducerea de la sediul biroului nostru în format tipărit şi/sau electronic;
 • se poate trimite traducerea pe e-mail sau fax;

Costurile

Costurile- mod de calcul şi oferte de preţ

Probabil că vă întrebaţi, printre altele, şi cum se stabileste exact preţul unei traduceri şi unde puteţi găsi ofertele de preţ ale diverselor birouri de traduceri de pe piaţă.

Să începem cu începutul...

În domeniul traducerilor unitatea de tarifare este PAGINA, aceasta nefiind pagina fizică de text de tradus. Pagina normată tarifată în traduceri include: 2000 de caractere CU spaţii (ccs) sau 1800 de caractere FĂRĂ spaţii (cfs) sau 300 de cuvinte. Fiecare birou de traduceri îşi stabileşte de obicei propriul mod de tarifare, existând însă birouri care practică şi pagina de 1800 de caractere CU spaţii.
De exemplu, dacă avem 2 birouri de traduceri dintre care unul oferă un tarif de 20 de lei/pagină şi calculează pagina la 2000 ccs şi celălalt tot 20 de lei/pagină, dar calculează pagina ca 1800 ccs, atunci în mod evident este mai avantajos pentru noi că ne facă traducerea primul birou.
**NB Este foarte important să întrebăm care este modul de calculare al paginii de traducere.

Numărul de caractere se calculează de obicei la textul ţintă, nu la textul sursă (textul sursă este textul care se traduce, textul ţintă este textul tradus). De exemplu, dacă un text sursă în limba engleză are 20000 ccs (deci 10 pagini normate), textul ţintă în limba română va avea de obicei 2200 ccs, limba română fiind mai complexă ca exprimare.

Pentru realizarea estimării calcularea numărului de caractere se face cu funcţia Tools-Word Count din MS Office, iar dacă documentul este în orice alt format în afara de .doc se transformă textul în format word cu ajutorul unor programe speciale şi se evaluează numărul de caractere din textul sursă şi se estimează cel ce va rezulta în textul ţintă. Preţul final se calculează la finalizarea traducerii, în funcţie de numărul de caractere rezultat în urma realizării traducerii (nr. de caractere din textul ţintă).

Majoritatea birourilor de traducere nu îşi prezintă lista de preţuri pe site, preferând să îşi prezinte oferta strict celor care solicită o estimare de preţ (prin formularele on-line de pe site sau prin e-mail) după ce evaluează domeniul şi dificultatea textului de tradus, termenul de livrare, preţul variind în funcţie de aceşti parametri. Există însă şi unele birouri mai transparente care au listele cu preţurile standard de referinţă afişate pe site. Fiecare comandăprimeşte de obicei o cotaţie individuală, în funcţie de domeniul textului, nivelul de dificultate, termenul de predare, numărul de pagini şi de negocierea directă cu clientul.

Tipuri de interpretariate

Există mai multe tipuri de interpretariat:

Interpretariatul simultan

Interpretariatul simultan – aşa cum arată şi denumirea – înseamna că interpretul foloseşte o limbă străină, diferită de a vorbitorului, fără a-l întrerupe pe acesta. Spre deosebire de interpretariatul consecutiv, în cazul interpretariatului simultan, vorbitorul nu se opreste pentru a-i acorda interpretului timp sa traducă.De obicei acest tip de interpretariat necesită aparatură tehnică specială şi o cabină specială pentru interpretariat.

Dacă vă întrebaţi de câţi interpreţi veţi avea nevoie pentru evenimentul dumneavoastră vă putem spune că de obicei veţi avea nevoie de cel puţin doi interpreti (pentru evenimente mai lungi de 2 ore). Interpretariatul simultan este o activitate extrem de solicitantă şi complexă care necesită un nivel ridicat de concentrare.  De accea se lucrează în echipe de cel putin doi interpreţi, fiecare acoperind, succesiv, câte o jumatate de ora din eveniment. Vorbitorul nu se opreşte şi nu face pauze. El vorbeste în continuu. De aceea, în timp ce vorbitorul îşi ţine discursul, interpretul trebuie să:

• asculte ce spune vorbitorul
• facă o traducere mentală
• redea traducerea la microfon si
• (cea mai dificilă parte) să asculte ce spune vorbitorul în timp ce el însuşi vorbeşte la microfon.

Când aveti nevoie de interpretariat simultan?

• conferinta, summit (interpretariat simultan la cască)
• discuţii la care câţiva dintre membri nu înţeleg limba vorbită de către ceilalţi (interpretariat simultan tip whispering / chouchoutage). Într-o astfel de situaţie interpretul va sta foarte aproape de cei care nu înteleg limba în care se vorbeşte , fără să fie nevoie de cască sau de amenajarea unor cabine speciale.

Interpretariatul consecutiv

Interpretariatul consecutiv înseamnă că vorbitorul se opreşte la anumite intervale de timp, permiţându-i interpretului să realizeze traducerea. De obicei, vorbitorul face o pauză după fiecare propoziţie sau frază. Deşi acest proces este mai îndelungat, el asigură o traducere mai corectă şi mai completă deoarece interpretul are mai mult timp la dispoziţie pentru a realiza traducerea. De asemenea, spre deosebire de interpretariatul simultan, interpretul consecutiv nu are nevoie să „comprime traducerea”, ceea ce se întamplă frecvent în cazul interpretariatului simultan.

Dacă vă întrebaţi de câţi interpreţi veţi avea nevoie pentru evenimentul dumneavoastră vă putem spune că de obicei veţi avea nevoie de cel puţin doi interpreti (pentru evenimente mai lungi de 2 ore).

 Cand aveti nevoie de interpretariat consecutiv?

•  Intalniri de afaceri, conversatie;
•  Semnare de contracte la sediul biroului notarial;
•  Discutii telefonice, interpretariat prin telefon;
•  Deschidere conturi, obtinere credite la banci;
•  Insotirea clienti externi in calatoriile din tara, ghizi turistici.